miercuri, 11 noiembrie 2015

ATENŢIE, … CAD CĂRĂMIZI!

LUMEA  DE  AZI


ATENŢIE, … cad cărămizi!


În holul Primăriei Reşiţa am văzut o fotografie mărită cu panorama începutului de secol XX şi un text.
Nu ştiu cine este autorul lui dar este superb. Un emoţionant buchet de metafore, încărcate de sensuri şi dramatism: „Reşiţa, cetate de foc în cântec de ape, mângâiere de dealuri, lumină şi lacrimă, noroc şi speranţă, alunecând în crepuscul, durere şi iubire, amintire încremenită a vremurilor trecute, început şi sfârşit, CETATEA NOASTRĂ”.
Cu câtă eleganţă (şi grijă) găseşte autorul cuvintele potrivite! El nu scrie „declin”, nici „sfârşit”, ci „speranţă alunecând în crepuscul”, pentru a nu tumefia conştiinţa şi aşa apăsată de griji a cititorului de pe aceste, cândva, binecuvântate meleaguri…
O nevoie acută îmi dă ghes să comunic cu lumea, sămi ogoiesc amarul din suflet, pelin şi rostopască laolaltă…
Am lipsit un timp din Reşiţa mea. Migraţia spre zări cu oarece ioni, mai negativi şi mai răcoroşi…
A doua zi, după înapoiere, drumurile mau purtat spre Kaufland, cu un ocol prin Luncă. Miam oprit Matizul pe străduţa cu sens unic de la Poliţie, colţ cu Bulevardul Revoluţiei să mă asigur… Privirea mi sa plimbat mecanic spre dreapta şi parcă ceva nu era în ordine. Nu la dreapta. Înainte!
Din peisajul proiectat pe zare al Platformei Industriale Mociur, de peste râul Bârzava, tablou aşa de obişnuit, aşa de încremenit de atâţia ani, lipsea ceva… Cerul părea gol. Şi era gol. Dispăruseră cele trei uriaşe coşuri de fum de la fosta forjă a Uzinei de Construcţii de Maşini şi de la fostele turnătorii.
Sigur, nu dispariţia lor m-a şocat. Oricum, deveniseră inutile. Nu cred că mai spera cineva să le mai vadă fumegând… Nu demolarea lor prin explozie, nu năruirea lor, ci semnificaţia acestei acţiuni modificau brutal echilibrul meu interior.
Să crestăm, în memoria noastră colectivă, încă o zi tristă a încercatei noastre Cetăţi: joi 06 August 2015… încă un simbol al Reşiţei Industriale s-a dus…
La aceeaşi dată, stranie coincidenţă, exact acum 70 de ani, pe 06 August 1945, bomba atomică lansată de pe un bombardier american devenit celebru – „Enola Gay” – a spulberat Hiroşima.
Chiar când trotilul era detonat la temelia coşurilor noastre de fum, în Parcul Memorial al Păcii din acest Oraş Martir, doi tineri făceau să răsune simbolic, pentru omenire, Clopotul Păcii, dintr-o ţară care a renăscut demn din propria cenuşă.
Încă ceva în mine s-a rupt şi cerul din sufletul meu a rămas şi el gol, cenuşiu…
Au căzut „turnurile gemene” ale Reşiţei dar nimeni nu va pune altceva în loc, ca la tizii americani. Sau, poate, va pune cineva, ceva…
A murit „Renk-ul” – mica bijuterie tehnică româno-vest germană. Nu ştiţi toţi, dar I.M. Reşiţa, vestita fabrică de tunuri este şi ea pe ducă. În comă indusă este şi fosta mare Uzină Constructoare de maşini şi va fi decuplată de la un obosit plămân artificial, deîndată ce va fi agreată forma finală a necrologului…
Eu ştiu şi că ne-am luptat să păstrăm măcar un furnal din fostul Combinat Siderurgic, furnal răcit de atâta amar de vreme! Furnalele Reşiţei sunt un alt simbol care, ca şi coşurile spulberate, înnobilează heraldica acestor glorioase pământuri. Ele fac parte din Patrimoniul Tehnic de excepţie al siderurgiei multiseculare româneşti.
Păzim, vultureşte Muzeul de Locomotive, unic în Europa, fală a istoriei uzinelor reşiţene, pândit amarnic de „hienele” care poftesc fier vechi şi alămuri cu PEDIGRIU… Apropo, ofer bună recompensă persoanei care mai găseşte un capăt de şpan pe drumurile urbei. Şpanul mult, „fără număr, fără număr”, pe care toţi îl purtam, inconştienţi, înfipt perfid în talpa pantofilor! Mi-e dor, ah!, de o pană ca lumea, cu un şpan gros cât degetul, înfipt duşmănos într-un pneu reşapat!...
A rămas, „în picioare” cumva, doar o parte din fosta întreprindere de industrie locală (Întreprinderea de Accesorii Văliug), neinteresantă pentru „ocultă”… Hale mici, vechi, întunecate, ziduri cândva roşii, din cărămidă, netencuite, geamuri sparte ori mătuite de pulberile Aglomeratorului de minereu sau, pur şi simplu, lipsă. Aşa o ştiam. Cândva, îi spuneam, cu alint, Hiroşima.
Azi, Hiroşimele sunt în Reşiţa, mai peste tot, pe unde au ars flăcări, energii, pasiuni… Hiroşima cea adevărată, din îndepărtata Japonie, a avut o cauză: nenorocitul de război… Dar noi? Noi cu cine ne luptăm? Când va răsuna şi la noi „Clopotul Păcii”?
Pesimiştii spuneau cândva, cu vreo două decenii în urmă, ba chiar şi mai demult, că Reşiţa va ajunge o comună cu tramvai. Aiurea! E de mult fără! Ba, nici linia de contact numai este… Doar şinele rezistă. Deocamdată.
În definitiv, pe cine să mai care tramvaiul? De unde, până unde? Şi de ce?
Mai vreţi? Nepoatele mele, în săptămâna aceea – „şcoala altfel” – când, spre primăvară, în loc de ore la clasă copiii din cursul primar iau contact cu viaţa, cu economia, cu toate ale ei, au vizitat cu interes (chiar de două ori la rând, ca să aprofundeze cunoştinţele practice…) laminorul de macaroane! Reşiţa produce! Draga mea societate de consum, poftă bună la spaghete Bolognese!
Iar celor ce (presimt eu) mă vor acuza de condamnabilă nostalgie, le spun: huliţi-mă abia când se vor fi năruit cu rea intenţie bunurile făcute cu sudoare şi sacrificii de voi, cu mintea şi cu braţele voastre!
Iată, parcă mi-am mai uşurat sufletul!...
Ei, şi?

G-ral bg. (r) Adrian MARINESCU


- Reşiţa -

marți, 29 septembrie 2015

Ziua persoanelor vârstnice

  Multe salutări tuturor!    Ședința B.O. al Filialei Reșița a S.C.M.D. din data de 01.10.2015 (joi), va avea loc, începând cu ora 18,00, la sediul "Centrului de Servicii de Asistenţă Socială pentru Persoanele Vârstnice" (fosta "Baie Comunală") din mun.Reşiţa, str.Teilor, nr.1, unde suntem invitaţi, la iniţiativa Primăriei Reşiţa şi C.L. Reşiţa, pentru a participa la aniversarea  "Zilei persoanelor vârstnice".
   
Deţinem, pentru membrii Filialei Reşiţa a S.C.M.D., un număr de 10 invitaţii. Pensionarii pot fi însoţiţi de soţ/soţie. Accesul este gratuit, pe baza invitaţiilor. Programul cuprinde activităţi dedicate evenimentului aniversar, activităţi de socializare, relaţionare interumană etc., asigurate prin grija organizatorilor.
    Rog membrii de sindicat, cu excepţia celor cu care deja am vorbit la telefon, să-şi exprime disponibilitatea, până mâine la ora 11,00, de a fi prezente la aniversare.
   
     SCURT ISTORIC:
    
În februarie 1991, Organizaţia Naţiunilor Unite consacra ziua de 1 octombrie ca zi internaţională a persoanelor în vârstă, iar câteva luni mai târziu, pe 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU adopta rezoluţia 46/91 cu titlul “Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi”. Aceste principii consacră dreptul persoanelor vârstnice la hrană, condiţii de locuit şi îngrijire medicală, libertatea de a decide asupra vieţii personale şi profesionale, dreptul de a se exprima şi de a participa în activităţi sociale după pensionare, precum şi accesul la oportunităţi de învăţare adecvate vârstei.
      În România cadrul legal este stabilit prin Legea nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice. Conform art. 1. – (1)
"Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, în raport cu situaţia sociomedicală şi cu resursele economice de care dispun. (2) Măsurile de asistenţă socială prevăzute de prezenta lege sunt complementare celor reglementate prin sistemul asigurărilor sociale. (3) Persoanele vârstnice care beneficiază de asistenţă socială au dreptul şi la alte forme de protecţie socială, în condiţiile legii. (4) Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul prezentei legi, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege".   

     Cu această ocazie, le transmit tuturor pensionarilor militari "La Mulţi Ani", pensie stabilă şi lungă.

     Comunic mesajul, spre ştiinţă, la S.C.M.D. şi la câţiva colegi din filialele apropiate, în ideea de a reaminti că, prin iniţiativă, sindicaliştii pensionari militari pot beneficia şi de altceva în afară de susţinerea drepturilor la pensie şi la asistenţă juridică.

     Cu stimă,     Președintele S.C.M.D., Filiala Reșița     Col.(r) Marin BUȚIU.

joi, 13 august 2015

Omul,… care sfinţeşte locul

Aştern aceste gânduri, fiind „mânat în luptă” de sentimente deloc prozaice pentru că, în ceasuri de veghe, mă destăinui, sânt un romantic incurabil.
Poate că unii vor spune că romantismul nu are nimic comun cu ceea ce defineşte un om al oastei. Pardon! Nu am timp să vă enumăr câţi scriitori, poeţi, pictori, compozitori şi artişti de toate felurile au fost sau sunt militari de carieră. Deci, scriitorii şi poeţii să scrie, să cânte soliştii vocali şi instrumentiştii dar mai puţin, sau chiar deloc, cântăreţii!
Aşa că, fără a fi un artist, îi conjur pe colegii noştri sindicalişti, din Bucureşti şi de la filiale, fie şi după ce vor scăpa de vara dogoritoare, să mai vorbim şi despre noi ca oameni, nu numai despre noi ca pensionari.
Acum, când lunga vară fierbinte, cu ajutorul Domnului şi ca urmare a luptei cu stăruire şi îndârjire a sindicaliştilor militari, pensionari şi activi, ne-a ostoit cu răcoarea normalităţii, venind ca o compensare divină care a înlăturat lucrarea necuratului, suntem din nou ceea ce am fost, adică pensionari militari, conform Legii nr.223/2015 privind pensiile militare de stat, şi nu asistaţi sociali.
Va fi vreme să mai vorbim şi despre imperfecţiunea legii (în afara Providenţei nimic nu este perfect) dar azi mă gândesc că în viaţa asta şi în cea viitoare, creadă fiecare ce o vrea, materia nu înseamnă mai nimic fără spirit.
Interesul material, în ceea ce ne priveşte prezervarea şi apărarea dreptului la pensie în cuantumul stabilit potrivit legii la trecerea în rezervă, a fost „liantul integrator” (sună al dracului de comunist) care a adunat mii şi mii de pensionari militari sub pavăza S.C.M.D.-lui iar când acesta a dispărut (interesul) au plecat şi profitorii, unii spre „interesul naţional”, poate şi, în parte, pe fondul unei inconsecvenţe la nivel central în apărarea drepturilor statutare ale sindicaliştilor, „cenzurate” prin decizii neagreate de majoritatea membrilor de sindicat, asupra cărora voi insista într-un viitor mesaj.
Şi dacă, precum vine vorba, „omul sfinţeşte locul”, se mai întâmplă, din păcate mai rar dar mai bine decât deloc, ca şi „locul” să sfinţească omul.
Farmecul şi dominaţia spiritului asupra materiei, care undeva se contopesc pentru ca apoi fiecare, asemenea unei geneze cu forcepsul, să-şi urmeze drumul, ne face, de multe ori fără să ne dăm seamă, ca să mai fim, noi oamenii, împreună.
Aici, într-un capăt de ţară, la Reşiţa, Dumnezeu ne-a blagoslovit cu mai multe bune decât rele (am observat că pe vreme de caniculă, pădurea, apropiată de locurile în care căutăm odihna, este… frate cu românul), iar pe noi membrii de sindicat ne-a binecuvântat cu un preşedinte de onoare a cărui absenţă a resimţim în fiecare zi în care nu ne întâlnim.
Aşadar,… să purcedem la drum.
D-l g-ral bg.(r) Adrian MARINESCU, al nostru preşedinte de onoare, căci de domnia sa este vorba, face parte dintre acei OAMENI care fac mai mult bine într-un an, pentru semeni şi pentru posteritate, decât alţii într-o viaţă. Se spune că gradul de civilizaţie al unei naţiuni este dat media gradului de civilizaţie al fiecărui cetăţean care face parte din acea naţiune.
Este evident că dacă ţara ar avea parte de mai mulţi oameni morali, patrioţi, oneşti şi buni profesionişti (în S.C.M.D. au rămas mai mulţi oameni de calitate decât au plecat, de la plutonier la general, şi numai din lipsă de spaţiu şi pentru că nu am încuviinţarea acestora nu-i pot aminti) am fi un popor „Über alles”.
Domnul general, pentru că aşa mă adresez preşedintelui nostru de onoare, ne face ONOARE cu majuscule. Numai cei care ne cunosc ştiu că al meu „laudátio” este, în mod exclusiv, un sincer discurs de elogiere care nu ascunde nici un interes mercantil. Ce interes poate fi într-un apus de soare decât acela de a fura frumuseţea sa ca hrană pentru suflet!?
Dacă ar fi să amintesc toate lucrurile bune care îl caracterizează pe domnul general ar trebuie ca în fiecare zi să public câte un articol, aşa că, sub rezerva de a scăpa (sper să nu dau cu bâta-n baltă), prin sinteză, aspectele esenţiale care au caracterizat devenirea d-lui general, nu pot să nu constat că Dumnezeu a vrut şi a hotărât să se nască în anul de graţie 1936 pe plaiuri mioritice, adică în „dulcele târg al Ieşilor”, la un sfârşit de lună august, într-o zi de 25.
A îmbrăţişat cariera militară şi, cum puţini oameni sunt pe lume, a fost de trei ori şef de promoţie, respectiv ca absolvent al Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” – promoţia 1954, ca absolvent al Şcolii Militare de ofiţeri de artilerie – promoţia 1957 şi absolvent al Academiei Militare Tehnice, specialitatea Armament – promoţia 1965.
Apoi, fiind un extraordinar profesionist, a deţinut funcţii dintre cele mai importante în sistemul naţional al industriei de armament, ca inginer şef la Baza 183 Sibiu, apoi comandant la Baza 135 Târgovişte, după care a fost Şef de Proiect şi Locţiitor al Comandantului Artileriei Forţelor Armate pentru Tehnica Nouă la M.Ap.N. iar de la 01.01.1977, timp de aproape 20 de ani, până la trecerea în rezervă, detaşat în Industria de Apărare, ca Director General al Întreprinderii Mecanice Reşiţa.
Sub conducerea sa au fost fabricate aproape 4.000 de tunuri de calibru peste 100 mm, în 13 modele. Toată artileria terestră a Armatei Române este fabricată la Reşiţa. O însemnată cantitate a fost exportată, participând cu rezultate remarcabile în misiuni de luptă pe diverse teatre de operaţii şi cu un însemnat aport valutar la bugetul României.
Ca specialist, d-l general este deţinător a numeroase certificate de inovaţii şi a 3 certificate de inventator, toate referitoare la utilaje şi tehnologii moderne pentru fabricaţia de armament.
Şi acum, acum somităţile în materie s-au pensionat, armata a fost desfiinţată iar fabricile de armament au fost închise.
Îmi aduc aminte că în luna martie 2011, când d-l preşedinte Mircea Dogaru a avut iniţiativa şi a participat la înfiinţarea Filialei Reşiţa a S.C.M.D., după discursul domnului general, auzind câte tunuri au fost fabricate la I.M.R., a tras o amară concluzie spunând, citez de pe hard-disk – ul personal: „Dvs., d-le general aţi fabricat tunuri iar din 1989 încoace, democraţii au dat tunuri!”
Se pune o întrebare de bun simţ: cine şi de ce a trădat România? Mulţi ştiu răspunsul dar poporului i se dă doar circ şi… ceva pâine.
Numai că d-l general, o flacără greu de stins, a continuat să se pună în slujba comunităţii şi a oamenilor iar în cele din urmă oamenii locului i-au mulţumit şi l-au omagiat.
După trecerea în rezervă (1996) s-a implicat în activitatea administrativ-edilitară a Municipiului Reşiţa. A fost consilier local, timp de două legislaturi (1996 – 2000 şi 2000 – 2004).
Activitatea de excepţie, cu grad de complexitate deosebită, contribuţia majoră la atingerea obiectivului strategic de mare anvergură – înzestrarea Armatei cu artilerie modernă din producţia internă, toate aceste elemente au fundamentat avansarea sa în grad de General de Brigadă (luna mai 2000, Monitorul Oficial, Partea I, nr.259).
Şi ca să revin la ce am început, domul general s-a distins în comunitate şi ca un om de litere şi a lansat, în seara zilei de 08.07.2015, volumul de memorii „Arme şi destine”, Editura Semne, Bucureşti, 2015, la librăria „Semn de carte” din Reşiţa.
Îmi permit să spicuiesc, de pe site-ul semndecarte, câteva dintre multele aprecieri făcute de oamenii de litere care au participat la lansarea cărţii. Astfel, deschiderea evenimentului a făcut-o Camelia Duca, directorul librăriei şi principalul organizator a vorbit „despre plăcerea cu care a citit volumul, descoperind că Adrian Marinescu a avut parte de întâlniri fabuloase, cu oameni care au intrat în istoria literaturii române”. Despre carte a vorbit şi Ada D. Cruceanu, care a apreciat că „volumul este pe de o parte memorialistic, pe de altă parte, aparţine istoriei literaturii. Aceasta pentru că Adrian Marinescu aduce informaţii inedite despre mari scriitori cu destinele cărora s-a intersectat. De exemplu, cu Nicolae Labiş a împărţit aceeaşi cameră de cămin, în clasa a VIII-a, iar cu Marin Sorescu a fost coleg de bancă la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Predeal”. A vorbit şi domnul general care, „cu excesivă modestie, a avut şi o răbufnire de orgoliu când a spus: »Tinerii de astăzi ar trebui să ştie că nu din cauza noastră trăiesc cum trăiesc, ci datorită nouă mai trăiesc, fiindcă, să recunoaştem, în mare parte încă mai trăim din realizările acelor vremuri blamate!«”.
Personal pot să adaug că „Arme şi destine” este mult, mult mai mult decât o carte de memorii, este însăşi viaţa, în diferitele ei ipostaze, este un tablou în culori pastel, cu nuanţe, uneori dure, de impresionism şi expresionism.
Şi pentru că trebuie să închei, în cele din urmă „locul” a fost recunoscător omului care l-a sfinţit şi prin H.C.L. Reşiţa nr.174 din 28.07.2015 i-a acordat domnului general Adrian MARINESCU titlul de „Cetăţean de onoare” al Municipiului Reşiţa „pentru contribuţia marcantă adusă comunităţii locale”.
Chiar dacă nu este locul acum, totuşi îmi aduc aminte că odată ni s-a cerut, de la nivel central, să facem propuneri pentru acordarea de medalii sau decoraţii membrilor de sindicat reprezentativi ai S.C.M.D. şi noi, propunându-l pe domnul general, am constatat că… tăcerea a acoperit demersul.
Am plăcerea, respectând proporţiile, să închei cu optimism şi să spun că în anul 2011 domnul general a acceptat, şi-i mulţumim pentru gestul său onorant şi dezinteresat, să fie preşedintele de onoare al S.C.M.D., Filiala Reşiţa.
Să ne trăiţi domnule general, să mai scrieţi şi să fiţi lângă noi,… poate va veni vremea să mai fie nevoie de tunuri!
Cu stimă ,
Preşedintele S.C.M.D., Filiala Reşiţa
Col.(r) Marin Buţiu

marți, 24 martie 2015

Se limpezesc lucrurile - DNA, Parchet, Nato-Rusia şi... BVB

Ponta a pierdut surprinzator alegerile din noiembrie 2014. Surprinzator? Intoarcerea rezultatului, dupa un avans considerabil in sondaje de partea lui Ponta, aminteste de modul in care a castigat de 3 ori la mustata Basescu alegerile (Primarie, 2 x Presedentie). Ba chiar de 4 ori, daca ma gandesc si la modul in care s-a invalidat Referendumul din 2012. Mie imi plac coincidentele, numai ca atunci cand acestea se repeta nu mai vorbim de coincidente, ci de orchestrarea unor coincidente. Rezultatul alegerilor din 2014 nu a fost decis “pe teren” si am 2 argumente. In primul rand, exit pollurile. De la o diferenta de 1-3 procente si o marja de eroare de aproximativ 1% in cazul respectiv s-a ajuns in final la 10%. Nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara. In al doilea rand, social media. Pai diaspora si spectacolele prin media orchestrate cu acest scop, pai Facebook, pai bloguri, etc. Social media s-a comportat ca in revolutiile portocalii si primavara araba si nu mi-e greu sa presupun ca au servit scopurilor acelorasi papusari (vezi si contul lui Johannis de pe Facebook, umflat cu like-uri de aceeasi profesionisti, in ciuda lipsei sale de continut de calitate). De ce a fost ejectat Ponta? Era conformist, era de dreapta desi cu discurs de stanga, parea “sigur”. De acord, parea. Dar fusese prezent si la Olimpiada de la Sochi, vorbea cam des de investitorii chinezi (mai pomeneste cineva de ei la Nuclearelectrica?..ca Enel vad ca a renuntat sa mai vanda distributiile de electricitate din Romania pana unde acum cateva luni tot niste chinezi erau in pole position). Cineva, un licurici sa spunem, s-a gandit probabil asa: prin regiune avem Bulgaria, Ungaria, posibil Grecia dupa alegeri, Serbia care inclina spre Putin. Nu putem pierde Romania, avand in vedere pozitia sa strategica, scutul de la Deveselu, etc. Nu mai bine sa piarda Ponta, cam nesigur, cu o coalitie cam mare in spate? Si asa a pierdut Ponta, dupa ce USL-ul se sparsese inainte iar PSD-ul se tot subtiaza in prezent...
Si ajungem in acest moment la actualitate. Ce avem dupa noiembrie 2014? Demisia fortata a lui Maior, priponirea Elenei Udrea si a amicei sale Bica, o ceata de PSD-isti in arest sau in vecinatatea sa (Hrebenciuc, Mitrea, Mazare, Ghita, Valcov, ceva baroni mai putini sonori, etc), Horia Georgescu, eroul ANI, priponit si el si o tresarire de orgoliu a Parchetului (Vanghelie, anchetarea lui Basescu). Cum explic eu lucrurile astea?Maior era un apropiat a premierului Ponta, un posibil premier dupa alegerea sa ca presedinte. Delete. Udrea era ceva asemanator (Ponta fusese avocatul famieliei Cocos), desi era prezenta in camarila basista avea destul afinitati cu Ponta-Maior. Delete Udrea, delete amica sa Bica de la DIICOT (DIICOT-ul putea fi acum o contra-pondere la DNA, ceea ce incearca mai nou Parchetul).
Basescu avea un joc dublu: pe de-o parte Deveselu, parteneri strategici, axa Londra-Washington, pe de alta Rusia (Gazprom prin Ioana Basescu, Alro si preturi mai mici la energie, renuntarea la Tezaur, etc). Deocamdata DNA nu-l atinge, pentru componenta sa atlantista, dar il va atinge poate Parchetul. DNA-ul in tandem cu SRI-ul continua deci munca inceputa in noiembrie 2014 si decapiteaza aripa pro-Ponta din anturajul basescian si pune umarul la slabirea PSD-ului scotandu-i din joc lideri marcanti si bagand groaza in plevusca. Parchetul General, loial Premierului prin seful sau Nitu, pune si el o contra si-l scoate din joc pe Vanghelie, cel care complota la caderea Guvernului Ponta printr-o alianta cu liberalii. Horia Gerogescu este cel care l-a tinut multa vreme in sah pe Johannis cu ANI si avea un pedigree cam dubios dupa relatiile sale de la ANRP (vezi Bica). Delete Georgescu. Valcov, artizanul unui nou cod fiscal ultra-liberal, prin care Ponta incerca sa se mentina in joc, este si el saltat de DNA. Sa nu uitam de Curtea Constitutionala si caprele lui Grebla. Ar mai fi de mentionat Nastase si Voiculescu, asasinati politic inainte de acutizarea povestii din Crimea/Donbas. Aici poate fi vorba de o antipatie personala a fostului marinar de la Cotroceni rezolvata servil prin servicii si ramurile lor din justitie dar si o contributie “atlantista” la eliminarea reminiscentelor “national-comuniste” (cam greu cu globalizarea cand liderii au acumulat ceva si au vagi pusee nationaliste).
Sa revenim. De ce toata aceasta isterie dupa 2014, pana acum partidele si camarilele incercand sa alterneze pasnic la putere in Romania (cam ca in SUA)? De ce sa-ti cotonogesti adversarii cand esti constient ca nimeni nu-i vesnic la butoane si talibanismul se poate intoarce candva asupra ta cu bonus? Ei bine, cum spuneam, e vorba de conflictului Nato-Rusia, de pastrarea cu forta a Romaniei in sfera de influenta anti-ruseasca si nu doar de banale contre intre partide ce alterneaza la putere si camarilele lor. Si, din pacate, nu doar de retorica belicoasa e vorba aici. Cred ca la un moment dat chiar am putea asista la violenta armata in preajma noastra multumita apartenentei noastre atlantiste. Incep sa apara deja semnale si nu in piata media ci chiar in lumea banilor. Urmariti ce se intampla cu bursa de la inceputul anului. Cam scade, nu?

Cam se decupleaza de la marile burse ale lumii (SUA are burse verzi desi se pregateste de schimbarea politica monetare de pilda). Smart money se pregatesc sa paraseasca zonele tulburi, de viitor conflict. Cine va beneficia de razboiul in care va fi implicata Romania? Mareata noastra industrie de aparare care e sublima dar…? Consumul intern (ca deh, insecuritatea creste savoarea vietii…dar nu in zonele de conflict)? Multi nu vor mai sti pe unde s-o tuleasca din tara…Si, atunci, de ce ar mai zabovi smart money pe aici? Cred ca va fi insa o retragere ordonata, metodica, iar asta nu exclude dintii de fierastrau.
Ce urmeaza?
Masina de razboi a Vestului se urneste greu pentru ca propaganda are nevoie de timp pentru a da roade. Sigur, daca apare o provocare majora, gen Pearl Harbour, lucrurile se schimba. Astfel incat sanctiunile la adresa Rusiei vor continua. Poate se deschid brese in unitatea de monolit din jurul lui Putin, poate i se forteaza mana sa actioneze necugetat (si iata si provocarea...). Nervozitatea va fi insa maxima la o reambalare a crizei financiare iar declansatorul unor conflicte armate mai de amploare poate veni dupa schimbarea politicii monetare in SUA (asta ar lovi inca o data in indatoratele in dolari companii rusesti) si plonjonul pietelor financiare. Despre Romania? Iohannis va fi in continuare discretia intruchipata pentru a nu-si eroda imaginea si gradul de incredere, mai ales ca in 2016 ar trebui sa castige alegerile pentru PNL (e greu de crezut ca UNPR-ul poate fi rupt din coalitia cu PSD pana atunci, singur n-are nicio sansa sa intre in Parlament iar pe listele PNL-ului nu va fi primit). Propaganda va lucra intre timp la turatie maxima-daca din partea B1, Realitatea, presei quality nu am la ce sa ma astept, pozitia Antenei 3 ma cam surprinde. S-au pozitionat mai degraba pro-Johannis, n-au prea insistat pe adevaratele mize din spatele tintelor DNA /SRI si pe papusarii din spatele acestora si i-am surprins si cu o frumusete de documentar pro-Ucraina. Remarc inca ceva: daca Udrea vorbea despre postacii de partid iar alti politicieni tind sa recunoasca existenta lor si la alte case, aparitia unor postaci anti-Rusia ma cam surprinde (ii gasiti pe Hotnews, Reporter Virtual, Adevarul, etc). Exclus sa fie platiti de partidele actuale asa ca ar trebui sa privim spre servicii mai degraba. Sigur, exista si postacii de sens contrar si o specie aparte, postacii care lovesc in simbolurile pasibile sa coaguleze natiunea (aparent inexplicabil, Simona Halep e vanata de ceva vreme de genul asta de postaci). Dovada ca lupta s-a incins deja in mediul on-line.


cristiandogaru.blogspot.ro